Amintiri?Ar fi mai mult de-o mie ,asa cum am scris mai inainte.Nu-mi mai amintesc nimic din ziua in care s-a nascut.Nici nu as avea cum sa imi amintesc ceva ,aveam un an fara cinci zile.
Prima mea amintire cu el e de cand eu aveam 3 ani ,iar el 2.Eram in curte ,soarele stralucea ca in fiecare vara acolo,iar noi ne jucam.A sunat mama si ne-a spus ca ne-a inscris la gradinita.De fapt nu e doar prima amintire cu Alex,e prima mea amintire.Mereu am fost impreuna ;la gradinita,la scoala ,in vacante.E drept , au fost si zile lungi in care n-eam despartit.Acum impartim timpul ,impartim locurile ,iar el ma blameaza pentru asta .Intotdeauna voi prefera mai multe despartiri scurte decat una definitiva.
Abia acum simt ca mi-e dor de omul cu care am impartit totul,de la idei la mancare , calatorii,haine.Acum imi vin in minte sfaturile lui optimiste,pe care mi le-a dat atunci cand nu imi era deloc bine.Atunci m-a sfatuit sa fac asa cum simt eu si mi-a spus ca nu trebuie sa fac ma obliga ceilalti,ci ceea ce eu cred ca trebuie facut.Imi explica ca doar asa nu voi regreta nimic.
El e oglinda mea putin mai blonda ,cu ochii albastii si cu un an mai mica.Rade cand eu rad,e trist cand sunt trista ,se bucura atunci cand ma bucur si mai ales,stiu ca atunci cand imi e dor de el si lui ii e do
.jpg)
poza cu Lili facuta de Alex
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu