Dand praful la o parte

O dimineata ca oricare alta...Se trezeste de devreme,merge mecanic spre fereastra,o deschide si priveste. Orasul i se deschise in fata ochilor asa cum il stia de mai bine de paisprezece ani,tern ,gri,iar aerul rece al iernii ii patrunse prin nari inghetand-o,ajungandu-i pana in suflet. Lasa fereastra deschisa si isi continua treburile in timp ce in mintea ei se adunau din ce in ce mai multe intrebari.Chipul ii era marcat de emotie necunoscuta pe care nu reusea sa o interpreteze, dar ale carei semne i se simtea chiar si in privirea putin trista. Ziua se derula in acelasi mod ce ii era preabine cunoscut...avea in minte aceleasi dileme ,aceleasi intrebari enervante de-a dreptul, ale caror raspunsuri obosise sa le mai caute.Se intreba de ce se agita atata ca sa fie totul bine cand totul era departe de a fi..bine. Isi ia paltonul lung si greu din cuier si pleaca afara din casa sperand ca va fi altfel.Afara o intampina din nou gerul...il simtea taios cum patrundea chiar si in hainele groase pe care le purta in acea dupa amiaza de februarie.Totul era rece in jurul ei, nimic nu rezona niciun sentiment.Parea ca indiferenta iernii si raceala de metal acaparasera totul.Coltul strazii amortise si el ,din cand in cand ea mai putea zari cate un trecator-tipicul roman plictisit de viata cu figura acra si zambetul sters demult de pe chip-,asta era tot peisajul.Timpul incremenise in ochii ei ,insa era acolo de mai bine de douazeci de minute ce ii pareau a fi ore in acea asteptare care emotiona atat de mult.Si care in orice poveste siropoasa ..romantica de dragoste , cum vreti voi sa ii spuneti, apare El.Motivul lungii ei asteptari.El si ea se iau de mana ,se saruta si pornesc pe un drum urat gri cu multe gropi in asfalt,infruntand poate prea multe lucruri.Dar intr-o zi insorita drumul lor gri se sfarseste ,ea pleaca plangand ,el ramane departe asteptand poate o alta zi geroasa de februrie.Dar in drumul asta greu ea a invatat sa isi dea seama ca emotia din acea dimineata nu era doar o emotie era un sentiment,era cel mai nobil si mai frumos sentiment ,cel fara de care nimeni nu poate fi fericit.