Oglinda

"Te asezi in fata oglinzii si vorbesti.Crede-ma ca la inceput va fi teribil de greu ..."Pareau doar cuvintele pompoase ale unei femei de vreo destule zeci de ani incorsetate intr-un cliseu alb-negru.Cliseu,la prima vedere cuvinte goale,ca un aluat de eclere fara crema la mijloc,subtire,uscat si rigid.

Termin de scris si cuvintele imi reapar in minte.Merg spre oglinda.Imi analizez chipul.Imi sterg tusul care se intinsese in jurul ochilor si imi desenase cearcane cenusii.Imi aranjez bretonul.Apoi imi dau parul dupa ureche,dupa il aranjez cum era inainte.Nu ma mai opresc din a-mi gasi cusururi ,poate doar ca sa nu deschid gura.Cuvintele pe care vreau sa le rostesc stau undeva prin gat ca niste bucati de gheata care or sa-mi zgarie beregata in drumul lor spre a iesi in aer.Ma privesc in continuare ,mai critic ca niciodata si deschid buzele,iar printre ele nu reuseste sa iasa decat un "a" a carui gheata se topeste repede.Nu mai pot.E prea greu.Asta sunt.Nici singura ,nici cum mine nu pot "sa intretin o conversatie".Ma retrag. Revin peste cateva minute,dar ma asez mai departe de oglinda.Imi amintesc ca sunt si eu "adolescentul miop"si ca asa detaliile chipului palesc in ceata.

N-as fi crezut ca a ma confrunta cu mine e atat de crunt.Am dus lupte asemanatoare doar cu gandul.Ochii imi sunt cei mai aprigi dusmani,iar oglinda-o spioana de razboi ,care mai e si turnatoare pe deasupra.Respir usurata cu gandul ca oglinda mea arata doar ce e pe dinafara.Daca as avea o oglinda care sa-mi arate ce am in minte si in inima;m-ar ucide.Incer acum ,greoi,fara talent ,sa oglindesc pe hartie sufletu-mi si mintea-mi.Hartia mea e mata,nu poate sa reflecte lumina,dar imi capteaza si imi reflecta ganduri si sentimente.

Si-acum ,in gand ,fac din hartie oglinda si imi vad sufletul:

-o parte maricica in centru de un ciclamen destul de viu

-un coltisor intunecat,albastru nocturn(ca atunci cand te-am cunoscut)

-restul e portocaliu si rosu-foc

Arunc salul rosu peste umeri si aplec capul pe freastra.E alta strada si aaah! uite ca e si alt oras!E noapte la fel de albastra si la fel de tacita ca atunci.Am auzit doar un claxon acum,cu un ecou prelung.

Si uite!Fereastra-i o oglinda si buzele imi impietresc si-n fata ei.