Anotimpurile

Era prea frig ca sa nu-mi tin mana in buzunar si sa o tin pe mana ta…Ma imbracasem in haina groasa ,noua,dar care imi dadea o mancarime iritanta.Si frig ,frig,atat de frig incat nu puteam nici sa te privesc,iar ochii tai mari si sticlosi se acoperisera cu gheata.Eram langa tine,dar nu puteam sa te privesc,nu puteam sa ma apropii ca declansam furtuna norilor negri de deasupra noastra.Nici tu nu puteai si iti era si tie frica.
Am asteptat asa primavara langa tine,dar parca iarna ca aceea nu mai traisem.Gerul ma facuse de metal si nu te mai simteam si doar un soare de aur clocotind putea sa ma topeasca.Apare ,rotund ,stralucitor , pe cer .Acopera norii…Ma orbea si nu stiam ce sa fac ,cum sa fac:sa privesc spre el sau sa intorc capul.Tu urci usor ,incet,nu te grabesti deloc,il iei de acolo si te imbraci in el.Imbratisarea de foc m-a topit,m-a topit si am ramas lipita de tine ,n-am mai putut sa-ti dau drumul.Era cald in sfarsit,doar noi eram calzi.Cand m-am uitat in jur:ger si iarna si norii pe cer.